Dictionar

surprinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. surprendre)

1. a prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvârșească pe ascuns.
2. (mil.) a cuceri pe neașteptate.
3. a mira, a uimi.
4. a observa (pe furiș); a descoperi.
 

surprindere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (surprinde)

1. faptul de a surprinde sau de a fi surprins.
2. prin ~ = pe neașteptate.
3. observare a unui aspect momentan.
4. sentiment de uimire; surpriză.
 

ambuscadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embuscade)

1. loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde.
2. acțiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere.
3. (fam.) capcană.
 

consterna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consterner, lat. consternare)

1. a provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde.
 

contraria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contrarier)

1. a șoca, a surprinde neplăcut pe cineva (în contradicție cu convingerile, așteptările, dorința sau intenția sa).
 

contrarietate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrariété)

1. surprindere neplăcută provocată de o contrazicere.
2. (log.) raport între două noțiuni sau judecăți care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate amândouă în favoarea unei a treia.
 

ebluisa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. éblouir)

1. (despre lumină) a întuneca vederea, a orbi, a lua ochii (datorită unei străluciri prea mari).
2. (fig.) a uimi, a surprinde, a ului.
 

fenomen 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénomène, gr. phainomenon)

1. manifestarea exterioară a esenței lucrurilor și proceselor.
2. proces, transformare, evoluție din natură și din societate.
3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, ființă extraordinară.