OK
X
alergen, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. allergène)
1.
I.
se
spune
despre
substanțele
care
pot
provoca
o
alergie.
2.
II.
substanță
care
provoacă
o
alergie.
3.
(antonime)
analergic,
antialergic.
alergenic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. allergénique)
1.
care
se
referă
sau
aparține
unui
alergen.
2.
care
are
efectul
unui
alergen,
substanță
care
determină
sau
favorizează
alergia.
alergic, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. allergique)
1.
I.
legat
de
alergie;
cauzat
de
alergie,
caracterizat
prin
alergie.
2.
(med.)
se
spune
despre
o
persoană
al
cărei
sistem
imunitar
reacționează
(destul
de)
puternic
la
prezența
unui
corp
străin.
3.
(fig.,
fam.)
care
manifestă
o
incompatibilitate
sau
un
sentiment
de
antipatie
pentru
ceva
sau
cineva.
4.
II.
persoană
care
manifestă
o
alergie.
5.
(antonime)
analergic,
antialergic,
hipoalergenic.
analergic, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. anallergique)
1.
(substanță)
care
nu
provoacă
alergie.
2.
(antonime)
alergen,
alergic.
cheilită
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. chéilite)
1.
(med.)
inflamație
a
buzelor,
care
se
manifestă
sub
forma
unei
crăpături,
cauzată
de
mai
mulți
factori
externi
precum
vremea
rece,
soarele
sau
alergenii
conținuți
de
rujuri.
forfait
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. forfait, engl. forfeit)
1.
(sport)
sumă
pe
care
proprietarul
unui
cal
angajat
într-o
cursă
este
obligat
s-o
plătească
dacă
nu-l
lasă
să
alerge.
2.
pierdere
a
unui
drept
ca
penalizare
pentru
nerespectarea
regulamentului
de
către
un
concurent
sau
o
echipă.
3.
a
declara
~
=
a
anunța
că
nu
va
participa
la
competiția
la
care
era
angajat.
pneumalergen
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pneumallergène)
1.
alergen
capabil
a
declanșa
reacții
alergice
la
nivelul
aparatului
respirator.
scheptofilaxie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. skeptophilaxie)
1.
profilaxie
rapidă
a
manifestărilor
de
alergie
prin
ingerarea
unor
cantități
foarte
mici
din
alergenul
respectiv.