Dictionar

alergen, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. allergène)

1. I. se spune despre substanțele care pot provoca o alergie.
2. II. substanță care provoacă o alergie.
3. (antonime) analergic, antialergic.
 

alergenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allergénique)

1. care se referă sau aparține unui alergen.
2. care are efectul unui alergen, substanță care determină sau favorizează alergia.
 
 

analergic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. anallergique)

1. (substanță) care nu provoacă alergie.
2. (antonime) alergen, alergic.
 
 
 

pneumalergen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pneumallergène)

1. alergen capabil a declanșa reacții alergice la nivelul aparatului respirator.
 

scheptofilaxie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. skeptophilaxie)

1. profilaxie rapidă a manifestărilor de alergie prin ingerarea unor cantități foarte mici din alergenul respectiv.