alergidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allergide)

1. afecțiune cutanată de natură alergică.

anafilactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphylactique)

1. cu caracter de anafilaxie; care se referă la anafilaxie, o reacție alergică severă și rapidă.
2. (med.) șoc ~ = reacție alergică exacerbată, care duce în cele mai multe cazuri la consecințe grave și care poate pune viața în pericol.
3. (med.) stare ~ă = sensibilizare care permite șocul ~.

astm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. asthme, lat. asthma „respirație dificilă”)

1. (med.) afecțiune respiratorie caracterizată în primul rând prin respirație grea, însoțită de un zgomot șuierător și accese de sufocare intensă.
2. (med.) dificultate de respirație care rezultă din diverse cauze.
3. ~ bronșic = astm datorat spasmului mușchilor bronhiolelor, provocat de o stare alergică, o infecție pulmonară cronică, o iritație locală a aparatului respirator etc.
4. ~ cardiac = astm provocat de o insuficiență cardiacă acută, ca urmare a acumulării de sânge în plămâni.
5. (var.) asmă, astmă.

cortizon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cortisone)

1. hormon al corticosuprarenalei cu acțiune antiinflamatorie, antialergică, antitoxică etc.

fotoalergie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. photoallergie, engl. photoallergy)

1. sensibilitate alergică la lumină; reacție alergică activată de lumină.

hidrocortizon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hydrocortisone)

1. hormon al corticosuprarenalei, produs și sintetic, cu acțiune antiinflamatorie și antialergică; cortizon.