astâmpărător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (astâmpăra + -tor)

1. care astâmpără, liniștește; liniștitor, calmant.

agitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (agita)

1. care se agită; (despre oameni) neastâmpărat, neliniștit.
2. (fig.) tulburat, nervos.
3. (despre o epocă) frământat.

petulanță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pétulance)

1. vivacitate impetuoasă, greu de reținut; zburdălnicie, neastâmpăr, vioiciune.

trepida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. trépider)

1. a vibra puternic, cu oscilații repezi și scurte.
2. (fig.; despre oameni) a se agita, a palpita, a fremăta, a nu-și găsi astâmpăr.

trepidație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. trépidation)

1. vibrație care are loc de jos în sus, produsă în funcționarea unor sisteme tehnice.
2. (fig.) agitație febrilă, neastâmpăr.

tulburare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. tulbura)

1. acțiunea de a (se) tulbura și rezultatul ei.
2. pierdere a limpezimii, a transparenței unui lichid (din cauza impurităților).
3. învolburare a unei ape, a atmosferei etc.
4. mânie, furie.
5. (fig.) neliniște sufletească, îngrijorare, frământare, emoție.
6. (fig.) tumult, dezordine, răzvrătire, răscoală.
7. (fig.) neastâmpăr.
8. (fig.) dereglare a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice.
9. (var.) turburare.

fâțâială

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fâțâi + -eală)

1. faptul de a (se) fâțâi; mișcare (încoace și încolo) fără astâmpăr sau fără rost; fâțâire, fâțâit.
2. (var.) fâțăială.