Dictionar

comision

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commission)

1. însărcinare dată unei persoane de a face ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei asemenea însărcinări.
2. însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operație de cumpărare, de vânzare etc.
3. cotă din suma unei operații comerciale în comision, reținută de cel care face (sau mijlocește) operația.
4. remunerație pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu.
 

comisionar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commissionnaire)

1. persoană care face diferite servicii în schimbul unei anumite sume.
2. intermediar în operații comerciale, care primește în schimbul serviciilor făcute un comision.
 

comision

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commission)

1. însărcinare dată unei persoane de a face ceva; serviciu făcut cuiva în urma unei asemenea însărcinări.
2. însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operație de cumpărare, de vânzare etc.
3. cotă din suma unei operații comerciale în comision, reținută de cel care face (sau mijlocește) operația.
4. remunerație pentru mijlocirea sau prestarea unui serviciu.
 

comisionar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commissionnaire)

1. persoană care face diferite servicii în schimbul unei anumite sume.
2. intermediar în operații comerciale, care primește în schimbul serviciilor făcute un comision.
 

comitent, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kommitent, it. commettente)

1. cel care încredințează unui comisionar efectuarea unor operații comerciale sau financiare în contul său.
 

cursier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coursier)

1. adj., s. f. (bicicletă) de curse.
2. s. m. armăsar, cal de curse.
3. comisionar.
4. s. n. tun instalat la prora unei galere sau a unei șalupe, pentru a trage un ax spre înainte.
 

delcredere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Delkredere, it. del credere)

1. (ec.) angajament al unui agent care, în schimbul unui comision special, garantează personal plata tuturor mărfurilor pe care le vinde în contul altuia.
 

disponendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Disponende)

1. totalitatea cărților primite de la un editor în comision și care la o anumită dată se află în depozitul librarului, nevândute.