Dictionar

chirurgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chirurgie, lat. chirurgia)

1. ramură a medicinei care tratează bolile prin operații.
2. mică ~ = parte consacrată intervențiilor chirurgicale ușoare.
 

hors-concours

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hors-concours)

1. persoană consacrată, care evoluează în afara concursului.
 

iconoclast, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. iconoclaste, gr. eikonoklastes)

1. partizan al iconoclasmului.
2. (fig.) cel care sfărâmă, refuză autoritatea consacrată a unei valori, concepții, personalități, care nu respectă tradițiile.
3. (adj.) referitor la iconoclaști.
 

lecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Lektion, lat. lectio)

1. formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp; oră de școală consacrată unei anumite discipline.
2. a da (sau a lua) ~ ții = a (se) medita în particular.
3. temă, ceea ce elevul are de învățat la o materie într-o zi.
4. (fig.) învățătură morală, experiență (culeasă în urma unei întâmplări etc.).
5. dojană, mustrare.
 

muzeotehnică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. museotecnica)

1. ramură a muzeologiei consacrată metodelor și mijloacelor folosite aplicativ în cadrul muncii muzeale.
 

panteon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. panthéon, lat. Pantheon, gr. Pantheion)

1. templu consacrat tuturor zeilor, la greci și la romani.
2. totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste.
3. clădire monumentală consacrată amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești.
4. (fig.) galeria oamenilor iluștri ai unui popor.