disfonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dysphonie, cf. grec. dys „dificil” + phone „sunet”)

1. (med.) modificare (temporară) a timbrului și a intensității vocii, adesea din cauza deteriorarii corzilor vocale; răgușeală.

laringospasm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. laryngospasme)

1. (med.) contracție musculară necontrolată sau involuntară a corzilor vocale; spasm laringian.

steroid

Parte de vorbire:  I. s.m., II. adj.  
Etimologie: (fr. stéroïde)

1. I. (biochimie) substanță organică din sterol, baza multor hormoni și acizi biliari, cu variate acțiuni biologice.
2. (med.) ~ neuroactiv = ~ care modifică rapid excitabilitatea neuronală prin interacțiunea cu receptorii ionotropi; neurosteroid.
3. (sport) ~zi anabolizanți = clasă de hormoni ~zi care au legătură cu un hormon uman natural: testosteronul; ei cresc sinteza proteinelor în celule, ducând la o creștere a țesutului celular (anabolism), în special în mușchi și, de asemenea, au proprietăți precum dezvoltarea și menținerea caracteristicilor masculine, cum ar fi creșterea corzilor vocale și părul corporal.
4. II. (biochimie) care aparține acestei clase moleculare.
5. (med.) hormoni ~zi = ~zi care se comportă ca niște hormoni.

chironda

Parte de vorbire:  s.f. (italienism)  
Etimologie: (it. ghironda)

1. (muzică) instrument muzical cordofon de origine medievală, care producea sunetul prin frecarea corzilor cu o roată de lemn (acționată de o manivelă) și regla înălțimea acestora prin apăsarea unor taste (alte nume: hurdy-gurdy, sinfonia, vielă rotativă).

laringomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. laryngomalacia)

1. (med.) înmuiere congenitală a țesuturilor laringelui (cutia vocală), de deasupra corzilor vocale; ramoliție a laringelui.