derapaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dérapage)

1. faptul de a derapa și rezultatul acestei acțiuni; derapare.
2. alunecarea automobilului lateral față de direcția de mers.
3. mișcarea unei ancore care este desprinsă sau se desprinde de fund.
4. (figurat) faptul de a se abate de la o normă.
5. (figurat) schimbare neașteptată și necontrolată.

flatulență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flatulence)

1. acumulare excesivă de gaze în stomac și în intestine; flatuozitate, meteorism.
2. evacuare frecventă, abundentă și necontrolată, a gazelor din intestine.

laringospasm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. laryngospasme)

1. (med.) contracție musculară necontrolată sau involuntară a corzilor vocale; spasm laringian.

nicturezis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. nycturésis)

1. (med.) boală care se manifestă prin pierderea necontrolată a urinei în timpul nopții; enurezis nocturn; nicturie.

ieșire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. ieși)

1. acțiunea de a ieși și rezultatul ei.
2. anulare, ștergere dintr-o evidență (spre a trece în alta).
3. atac, năvală (din interiorul unei fortificații etc. spre inamic).
4. loc (amenajat) prin care se iese dintr-o încăpere, dintr-o curte etc.
5. parte a unei rețele electrice, a unui element de automatizare a unui sistem de transmisiune etc. pe unde sunt transferate, spre exterior, puterea sau semnalul, pe unde se leagă cu un circuit exterior etc.
6. registru de intrare și ~ = registru în care se înscriu hârtiile oficiale sosite sau expediate (într-o întreprindere sau instituție).
7. (expr.) ~ la lumină = apariție, publicare a unei scrieri.
8. (fig.) manifestare necontrolată, violentă (prin vorbe) față de cineva sau ceva; critică violentă (și nedreaptă).
9. (fig.) soluție aplicată pentru a scăpa dintr-o situație grea.
10. (inform.) transferul informației din memoria calculatorului spre exterior; output.
11. (electron.) punct al unui sistem sau aparat prin care un semnal este transferat spre exterior; output.

derapare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (derapa)

1. acțiunea de a derapa și rezultatul ei; derapaj.
2. alunecare a roților unui autovehicul într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers.
3. deplasare laterală a unui avion în timpul aterizării sau al unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
4. deplasare a ancorei pe fundul apei datorită vântului, valurilor etc. care acționează asupra navei.
5. (figurat) faptul de a se abate de la o normă.
6. (figurat) schimbare neașteptată și necontrolată.