OK
X
ultim, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. ultimus, it. ultimo)
1.
cel
din
urmă.
2.
~a
oră
=
rubrică
într-o
gazetă
unde
se
publică
cele
din
urmă
știri
sosite
la
redacție.
ieșire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. ieși)
1.
acțiunea
de
a
ieși
și
rezultatul
ei.
2.
anulare,
ștergere
dintr-o
evidență
(spre
a
trece
în
alta).
3.
atac,
năvală
(din
interiorul
unei
fortificații
etc.
spre
inamic).
4.
loc
(amenajat)
prin
care
se
iese
dintr-o
încăpere,
dintr-o
curte
etc.
5.
parte
a
unei
rețele
electrice,
a
unui
element
de
automatizare
a
unui
sistem
de
transmisiune
etc.
pe
unde
sunt
transferate,
spre
exterior,
puterea
sau
semnalul,
pe
unde
se
leagă
cu
un
circuit
exterior
etc.
6.
registru
de
intrare
și
~
=
registru
în
care
se
înscriu
hârtiile
oficiale
sosite
sau
expediate
(într-o
întreprindere
sau
instituție).
7.
(expr.)
~
la
lumină
=
apariție,
publicare
a
unei
scrieri.
8.
(fig.)
manifestare
necontrolată,
violentă
(prin
vorbe)
față
de
cineva
sau
ceva;
critică
violentă
(și
nedreaptă).
9.
(fig.)
soluție
aplicată
pentru
a
scăpa
dintr-o
situație
grea.
10.
(inform.)
transferul
informației
din
memoria
calculatorului
spre
exterior;
output.
11.
(electron.)
punct
al
unui
sistem
sau
aparat
prin
care
un
semnal
este
transferat
spre
exterior;
output.