alerta

Parte de vorbire:  I. vb. tr, II. vb. intr.  
Etimologie: (fr. alerter)

1. I. a avertiza despre un pericol (lansând semnalul de alertă); a alarma.
2. (mil.) a ordona unei formații militare să fie pregătită de intervenție.
3. (prin ext.) a da un impuls, a mobiliza la acțiune.
4. a atrage atenția, a preveni.
5. II. a fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști.

clachetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. claquette)

1. instrument format din două planșete, pentru a da semnalul în unele exerciții sportive etc.
2. dispozitiv care asigură sincronismul în filmările cinematografice.

defazor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déphaseur)

1. (electr.) cvadripol care introduce un defazaj anumit între semnalul de la ieșire și cel de la intrare; regulator de fază.

eșantion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échantillon)

1. porțiune, cantitate dintr-un produs, dintr-o marfă etc., detașată, prin selecție; montră.
2. parte reprezentativă (statistic) a unei populații.
3. (radio) impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat.

fider

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. feeder)

1. linie de transmisie a semnalului de înaltă frecvență de la emițător la antenă sau de la aceasta la receptor.

intermodulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. intermodulation)

1. modulație parazitară a unui semnal electric alternativ, caracterizată prin apariția unor frecvențe rezultate din combinarea diverselor componente ale semnalului.