Dictionar

acreditare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acredita)

1. acțiunea de a acredita.
2. scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic.
 

premeditare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (premedita)

1. faptul de a premedita.
2. (jur.) circumstanță agravantă în săvârșirea în mod deliberat a unei infracțiuni.
 

asasinat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. assassinat, it. assassinato)

1. acțiunea de a asasina, de a provoca intenționat moartea cuiva; omor cu premeditare.
2. (fig.) acțiune profund dăunătoare; distrugere, ruină morală.
 

atavism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atavisme)

1. reapariție (la unele animale sau plante) a unor caractere ancestrale latente.
2. ansamblu de caractere ereditare.
 

biofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( germ. Biophor)

1. nume dat unor determinanți genetici din cromozomi, constituiți din molecule, susceptibile de variații ereditare.
 

blastogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blastogenèse)

1. formare a blastulei.
2. reproducere asexuată, la unele organisme, prin înmugurire.
3. teorie potrivit căreia caracterele ereditare se transmit prin plasma germinativă.
 

cerebelopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cérébellopathie)

1. (med.) afecțiune a cerebelului care poate avea cauze multiple, inclusiv malformații congenitale, ataxii ereditare și patologii dobândite.
 

coeditor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. coéditeur)

1. persoană sau editură care se asociază cu alta în editarea unei opere.