fixativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. fixatif)
Etimologie: (fr. fixatif)
1. adj. (despre soluții) care fixează.
2. s. n. soluție cu care se fixează pe hârtie desenele în cărbune sau în creion, ferindu-le astfel de ștergere.
3. soluție pentru păr care fixează forma coafurii.