Dictionar

domeniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. domaine, lat. dominium)

1. bunuri imobiliare (pământ, construcții etc.) aparținând unui stat, unui suveran sau unui moșier.
2. sector al unei arte, științe, activități.
3. (mat.) mulțime de puncte situate pe o dreaptă, pe o suprafață sau un spațiu, caracterizată prin aceea că pentru fiecare punct există o vecinătate a lui cuprinsă în mulțime, iar oricare pereche de puncte din mulțime se poate uni într-o curbă cuprinsă în acea mulțime.
4. interval de valori pentru un instrument de măsură.
 

funciar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. foncier)

1. referitor la terenuri, la averi imobiliare.
2. (fig.) care aparține naturii, structurii intime a cuiva, care formează fondul; de bază.
 

ipotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hypothèque, lat. hypotheca, gr. hypotheke)

1. mod de garantare cu bunuri imobiliare (clădiri, terenuri etc.) a unui credit.
 

uzucapiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. usucapion, lat. usucapio)

1. (jur.) mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite.
2. dobândire a suveranității asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă și pașnică a autorității de stat asupra acelui teritoriu.
 

notare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. nota)

1. acțiunea de a nota; indicare prin litere, cifre sau alte semne.
2. mențiune în cartea funciară cu privire la drepturile reale imobiliare înscrise în ea.
 

proprietăreasă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (proprietar + -easă)

1. soție a unui proprietar.
2. femeie care deține ceva (în special bunuri imobiliare); proprietară.
3. persoană care închiriază unul dintre bunurile sale; proprietară.
4. (var.) (reg.) propietăreasă, (reg.) propiităreasă.