OK
X
impermanent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl., fr. impermanent)
1.
care
nu
este
permanent;
nepermanent,
efemer.
2.
(antonime)
permanent,
durabil.
impermanență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl., fr. impermanence)
1.
caracter
a
ceea
ce
nu
este
permanent,
a
ceea
ce
nu
durează;
lipsă
de
permanență.
2.
caracter
a
ceea
ce
se
schimbă
sau
evoluează
constant.
3.
(antonim)
permanență.
permanent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. permanent, lat. permanens)
1.
care
este
stabil,
imuabil,
care
durează
fără
să
se
schimbe;
care
durează
constant;
neîntrerupt,
statornic.
2.
care
rămâne
sau
funcționează
continuu
pentru
o
perioadă
lungă
și
nedeterminată
de
timp.
3.
ondulație
~ă
=
ondulație
a
părului,
făcută
printr-un
procedeu
special,
pentru
a
se
menține
o
perioadă
îndelungată.
4.
educație
~ă
=
educație
care
continuă
și
la
vârsta
adultă,
fie
în
cadrul
unei
organizații,
fie
în
mod
privat.
5.
armată
~ă
=
armată
întreținută
neîntrerupt
de
un
stat
prin
recrutări
periodice.
6.
(informatică)
memorie
~ă
=
starea
unei
memorii
încărcate
permanent
și
care
nu
se
poate
șterge.
7.
(antonime)
efemer,
impermanent,
nepermanent,
pasager,
temporar,
trecător.