cens

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. census, fr. cens)

1. (în Roma antică) recensământ al verii și al cetățenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.
2. (în feudalism) prestație anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.
3. grupare a unor cetățeni sau a tuturor locuitorilor unei țări după diverse criterii.
4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dă dreptul unui cetățean să aleagă sau să fie ales.

permanent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. permanent, lat. permanens)

1. care este stabil, imuabil, care durează fără să se schimbe; care durează constant; neîntrerupt, statornic.
2. care rămâne sau funcționează continuu pentru o perioadă lungă și nedeterminată de timp.
3. ondulație ~ă = ondulație a părului, făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține o perioadă îndelungată.
4. educație ~ă = educație care continuă și la vârsta adultă, fie în cadrul unei organizații, fie în mod privat.
5. armată ~ă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice.
6. (informatică) memorie ~ă = starea unei memorii încărcate permanent și care nu se poate șterge.
7. (antonime) efemer, impermanent, nepermanent, pasager, temporar, trecător.

recrutor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. recruteur)

1. persoană care face recrutări din armată.
2. cel care recrutează membri pentru un partid, o asociație.