drive
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (engl. drive)
Etimologie: (engl. drive)
1. lovitură puternică la tenis, golf și base-ball care imprimă mingii o viteză mare și o traiectorie razantă.
2. (jaz) manieră de execuție prin elan, stimulator, vigoare, forță impulsivă.
3. (psih.) tendință impulsivă, de natură instinctivă.