Dictionar

avionică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avionique, engl. avionics)

1. aplicare a tehnicilor electronicii în domeniul aviației; aeroelectronică.
 

crionică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. cryonics)

1. capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase; criologie.
 

aeroelectronică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéroélectronique)

1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.
 

bionic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bionique)

1. adj. referitor la bionică.
2. s. f. știință care studiază procesele biologice și structura organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru tehnică; biotehnică.
 

bionician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. bionicien)

1. specialist în bionică; bionist.
 

biotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. biotechnics)

1. adj. referitor la biotehnică.
2. s. f. bionică.
 

compozit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. composite, lat. compositus)

1. alcătuit din elemente sau materiale diferite.
2. ordin ~ (și s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică.
3. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs.
 

criologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryologie)

1. studiul legilor de congelare a soluțiilor.
2. capitol al fizicii care studiază procedeele de obținere a temperaturilor joase, proprietățile corpurilor și fenomenelor specifice care se petrec în apropiere de zero absolut; crionică.
3. tehnica înghețării organismului.