Dictionar

ecvin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équin, lat. equinus)

1. de cal.
2. varus ~ = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei.
 

expirator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. expirateur)

1. care servește la expirat.
2. (fon.) accent ~ = accent bazat pe intensificarea expirării la pronunțarea silabei accentuate.
 

haluce

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. hallux)

1. degetul mare de la picior.
2. ~ valgus = deviere în afară a halucelui; ~ varus = deviere spre înăuntru a halucelui.
3. (zool.) degetul interior al labei din spate.
 

moră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. mora „întârziere, retard”)

1. (în prozodia latină) timp necesar pentru pronunțarea unei silabe scurte sau a unei fracțiuni de silabă lungă; (prin ext.) orice subdiviziune a silabei.
 

scafoid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. scaphoïde)

1. I. în formă de barcă; navicular.
2. (anat.) fosă ~ă = mică cavitate din apofiza pterigoidă a osului sfenoid.
3. (anat.) os ~ = os mic de la picior sau mână.
4. II. (anat.) os scurt al mâinii și al labei piciorului.
 

tars 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tarse)

1. parte posterioară a labei piciorului, formată din șapte oase.
2. partea terminală a piciorului la insecte.
3. schelet fibrocartilaginos care menține pleoapa întinsă.