acrofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrophobie, cf. grec. ἄκρον „vârf” + φόβος „frică”)

1. teamă patologică de înălțimi și locuri înalte; hipsofobie.

adventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.

afiș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affiche)

1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă.

agorafob, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. agoraphobe)

1. (suferind) de agorafobie, având o fobie pentru spațiile deschise și locurile publice.
2. (anton.) claustrofob.

aletofite

Parte de vorbire:  s.f.pl.  
Etimologie: (fr. aletophytes)

1. plante mezofile în locuri umblate de oameni sau animale.
2. plante ruderale mezofile.

algid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. algide, lat. algidus)

1. rece, înghețat.
2. (despre afecțiuni) care produce o puternică senzație de frig.
3. (despre plante) care crește în locuri reci.