Dictionar

Rezultate secundare (Muced.):

Muced, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. mucidus)

1. care este acoperit, pătruns de mucegai; mucegăit, mucegăios.

2. umed.

3. (despre cărți, hârtie) îngălbenit de vreme; degradat.

4. (fig.) care nu mai corespunde; depășit.

5. (reg.) de culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-vânăt.

6. (var.) (înv.) mucede, (înv.) mucid.


Mucedător

Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (cf. muced)

1. (bot.) plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse în mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica); firicică.

2. (var.) (s.f.) mucedătoare.


Mucegăios

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT mucidinosus; mucedineus

2. FR mucoriné; semblant a moisissure

3. EN mucedinosus; mucedinoid; mould-like; hyphomycetous

4. DE schleimig; schimmelig

5. RU плесневидный; плеснеобрaзный

6. HU penészes, nyálkás


Muced, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. mucidus)

1. care este acoperit, pătruns de mucegai; mucegăit, mucegăios.

2. umed.

3. (despre cărți, hârtie) îngălbenit de vreme; degradat.

4. (fig.) care nu mai corespunde; depășit.

5. (reg.) de culoarea mucegaiului; fumuriu, negru-vânăt.

6. (var.) (înv.) mucede, (înv.) mucid.


Mucezi

Parte de vorbire: vb. intr., refl.
Origine: (v. muced)

1. a deveni muced, a prinde mucegai; a (se) mucegăi; a se strica, a se altera.

2. (fig.) (despre mărfuri) a sta mult pe rafturile magazinelor fără a se vinde.

3. (fig.) a trăi inactiv, a duce o viață monotonă; a lâncezi.

4. (reg; despre metale) a (se) oxida.


Mucegăios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (mucegai + -os)

1. care este acoperit, pătruns de mucegai; muced, mucegăit.

2. (var.) (reg.) mucigăios.


Mucegăit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. mucegăi)

1. acoperit sau pătruns de mucegai; muced.

2. (fig.) învechit, demodat.

3. (prin ext.) plin de igrasie.

4. (var.) (reg.) mucegăiat, (reg.) mucigăit.


Mucedător

Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (cf. muced)

1. (bot.) plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse în mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica); firicică.

2. (var.) (s.f.) mucedătoare.