Dictionar

acropolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)

1. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple.
 

aglomera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)

1. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra.
2. (despre orașe) a se suprapopula.
3. tr. a lega între ele părțile componente ale unui material.
 

agora

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. agora)

1. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul.
 

alguazil

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alguazil, sp. alguacil)

1. (în trecut, în Spania) agent de poliție care îndeplinea în același timp funcțiile de executor judecătoresc, sergent orășenesc și jandarm.
 

amficționie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphictyonie, gr. amphiltyones)

1. uniune de triburi sau de orașe-state, creată în jurul sanctuarului unei divinități, în Grecia antică, în vederea apărării intereselor comune și a judecării diferendelor ivite între ele.
 

annona

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. annona)

1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligație a populației de a aproviziona orașele și armata.
2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaților.