Dictionar

ospital, -ă

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.), II. s.n. (înv.)  
Etimologie: (I. lat. hospitalis, it. ospitale; II. lat. hospitalis, it. ospedale)

1. I. care primește bucuros oaspeți; ospitalier.
2. II. instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii; spital.
 

ospitalia

Parte de vorbire:  vb. tr. (înv.)  
Etimologie: (v. ospitalier)

1. a primi pe cineva cu bucurie, oferindu-i hrană și găzduire, a găzdui cu ospitalitate; (înv.) a ospitaliza.
 

ospitalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hospitalier)

1. adj. binevoitor cu oaspeții; primitor.
2. (despre o casă, o țară etc.) unde cineva este totdeauna bine primit, unde se simte bine.
3. s. m. f. membru al unor ordine militare religioase instituite pentru îngrijirea bolnavilor.
 

ospitalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hospitalité, lat. hospitalitas)

1. însușirea de a fi ospitalier; găzduire bună.
 

ospitaliza

Parte de vorbire:  vb. tr. (înv.)  
Etimologie: (fr. hospitaliser)

1. a primi pe cineva (ca musafir); (înv.) a ospitalia.
 

inospitalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inhospitalier)

1. care nu este ospitalier; neprimitor; rece.
 

ospitalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hospitalité, lat. hospitalitas)

1. însușirea de a fi ospitalier; găzduire bună.
 

tebaidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thébaïde)

1. loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie.
2. (fig.) loc izolat și neospitalier, propice meditației.
 

XEN(O)-, -xen, -xenie

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. xén/o/-, -xéne, -xénie, cf. gr. xenos)

1. „străin, parazit, gazdă, ospitalitate”.
 

-XENIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. xenia „ospitalitate”)

1. „gazdă, ospitalitate”.
 

animal gazdă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT animal hospitale
2. FR animal hôte
3. EN host animal
4. DE Wirtstier
5. RU животное-хозяин
6. HU gazdaállat