Dictionar

paștu

Parte de vorbire:  s.m. (numai sg.)  
Etimologie: (cf. fr. pachto)

1. limbă indo-europeană din grupul iranian oriental vorbită în Afghanistan și Pakistan (~ se scrie cu caractere arabe).
2. (var.) puștu, pașto, pashtu.
 

păștui

Parte de vorbire:  vb. (regional)  
Etimologie: (paști + -ui)

1. (refl.) a lua paști, a se împărtăși.
2. (tr.) a înjura de paști; a paști, a paștealui.
 

paștuni

Parte de vorbire:  I. s.m. pl., II. adj.  
Etimologie: (fr. pachtounes)

1. I. popor iranian împărțit în mai multe triburi mari și vorbind în principal paștu.
2. (la sg.) membru al acestui popor.
3. II. care se referă la poporul vorbitor de paștu din Pakistan și Afganistan.
4. (var.) pakhtuni, pashtuni.
 

pasturelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pastourelle)

1. gen lirico-epic medieval cu personaje păstorițe, păstori (sau cavaleri îndrăgostiți de păstorițe) care narează, într-un limbaj cu aluzii licențioase, o scenă de dragoste.
2. (muz.) scenă bucolică.
 

pășune

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pascua; pascuum
2. FR pacage; pâturage
3. EN pasture
4. DE weide; weideplatz; weideland; viehweide
5. RU пaстбище; выrон
6. HU legelő
 

pășune alpină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pascua alpina
2. FR pâturage alpestre
3. EN alpine-pasture
4. DE bergweide; alm
5. RU rорное пaстбище
6. HU havasi legelő, alpesi legelő
 

urgisire

Parte de vorbire:  s.f. (înv., pop.)  
Etimologie: (v. urgisi)

1. acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei; năpăstuire, ură; dispreț.
2. (rar) părăsire.
3. (înv.) izgonire.
 

paștealui

Parte de vorbire:  vb. intr. (Bucovina)  
Etimologie: (paști + -ălui)

1. a înjura de paști; (reg.) a paști, (reg.) a păștui.
 

paști (2)

Parte de vorbire:  vb. intr. (regional)  
Etimologie: (Paști - sărbătoare)

1. a înjura de paște; a paștealui, a păștui.
 

paștuni

Parte de vorbire:  I. s.m. pl., II. adj.  
Etimologie: (fr. pachtounes)

1. I. popor iranian împărțit în mai multe triburi mari și vorbind în principal paștu.
2. (la sg.) membru al acestui popor.
3. II. care se referă la poporul vorbitor de paștu din Pakistan și Afganistan.
4. (var.) pakhtuni, pashtuni.