aristotelism
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. aristotélisme)
Etimologie: (fr. aristotélisme)
1. concepție filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri.