Dictionar

spinos

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (spin + suf. -os)

1. (despre plante) cu spini; ghimpos, țepos.
2. (despre locuri, terenuri) pe care cresc plante cu spini.
3. fig. care prezintă dificultăți; greu de parcurs, greu de efectuat; aspru.
4. fig. complicat, dificil.
 

burete țepos; burete spinos

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Hydnum repandum
2. FR pied de mouton erinacé; barbe de chèvre; barbe de vache; chevrette; oursin; langue de chat; prignoche
3. EN spreading hydnum; teeth bearing fungus; hedgehog mushroom
4. DE Stachelpilz; Süßling; Stoppelpilz
5. RU ежевик жёлтый
6. HU sárga gerebengomba
 

albaspină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. alba spina, it. albaspina)

1. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe în buchețele și cu fructe comestibile; păducel.
 

armat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. armé)

1. înarmat.
2. (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos.
3. forțe ~e = ansamblul mijloacelor militare ale unei țări.
4. (despre un conflict) însoțit de acțiuni militare.
5. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere.
6. (despre beton) prevăzut cu o armătură.
 

frigana

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. phrygana)

1. formațiune xerofitică de arbori pitici, spinoși, pe solurile erodate din regiunile mediteraneene.
 

maquis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maquis)

1. vegetație de tufișuri și arbuști spinoși din unele regiuni mediteraneene.
2. formații de luptători pentru libertate, de partizani (din Franța, Spania și Italia).
 

puna

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. puna)

1. semideșert rece în Anzi, la mari altitudini, cu o vegetație rară, din smocuri de graminee și boschete de arbuști spinoși.
 

savană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. savane)

1. formație vegetală din regiunile tropicale, alcătuită din ierburi înalte, cu tufe sau arbuști spinoși.