Dictionar

as

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. as)

1. monedă romană, la origine din bronz.
2. carte de joc pe care este însemnat un singur punct, având valoarea cea mai mare.
3. (fam.) persoană care stăpânește foarte bine cunoștințele dintr-un domeniu, care se distinge în mod special într-o meserie.
4. (tenis de câmp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu.
 

brută

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. brute)

1. animal lipsit de rațiune.
2. (prin analogie) om cu manifestări de animal; persoană care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență, sensibilitate și morală; bestie.
3. (prin metaf.) partea animală care subzistă în om.
4. (neologism) (fig.) persoană care stăpânește incontestabil un domeniu.
 

ducesă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. duchesse)

1. soția unui duce; femeie care stăpânește un ducat (I).
 

taxidermist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. taxidermiste)

1. persoana care stăpânește arta de a da o aparență vie animalelor moarte; specialist în taxidermie; împăietor.
 

tehnician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. technicien)

1. specialist în tehnică.
2. cadru cu pregătire medie în activitatea de cercetare, proiectare și execuție tehnică.
3. cel care cunoaște, stăpânește o anumită tehnică.
 

virtuoz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. virtuoso, fr. virtuose)

1. s. m. interpret care stăpânește la perfecțiune tehnica execuției muzicale sau (p. ext.) a unei arte.
2. adj. foarte abil în meseria sa.