afinitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affinité, lat. affinitas)

1. potrivire, asemănare, apropiere.
2. proprietate a substanțelor de a se combina între ele.
3. (bot.) înrudire, apropiere generică.
4. (jur.) înrudire prin alianță.

analitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analytique, lat. analythicus)

1. bazat pe analiză.
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanțelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice și conceptuale ale cunoașterii.
3. care utilizează calculul algebric și infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.

antigenoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigénothérapie)

1. folosirea terapeutică a substanțelor care pot produce anticorpi.

bioacumulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. bioaccumulation)

1. proces de acumulare în structura solului a substanțelor organice rezultate în urma descompunerii resturilor de plante și animale.

bioelectronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bioeléctronique)

1. parte a biologiei moleculare care studiază acțiunile electrice între moleculele celulelor și cele ale substanțelor care intervin în metabolismul celular.

biogaz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biogas)

1. gaz prin descompunerea substanțelor organice; biometan.