terțiar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tertiaire, lat. tertiarius)

1. membru al unuia din ordinele religioase catolice înființate de Franceso d’Assisi.

terțiar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tertiaire, lat. tertiarius)

1. care reprezintă al treilea stadiu, a treia fază în dezvoltarea unui lucru.
2. (ec.) sector ~ = sector al activității economice a unei țări, neproducător direct de bunuri, reprezentat preponderent de comerț și prestații (transporturi, administrație etc.).
3. (med.; despre simptome) care apare după primele două faze ce caracterizează o boală.
4. eră ~ă (și s. n.) = neozoic.
5. (despre faună, floră, formații geologice) care aparține erei terțiare.

carbinol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbinol)

1. alcool metilic, denumire pentru alcoolii secundari și terțiari.

cenozoic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. cénozoïque)

1. (din) neozoic; cainozoic.
2. s.n. eră geologică care regrupează era terțiară și era cuaternară.

dinornis

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. dinornis)

1. (paleontologie) pasăre fosilă alergătoare asemănătoare cu struțul, dar de două ori mai mare, cu ciocul scurt și ascuțit și picioare masive cu trei degete, care a trăit la sfârșitul erei terțiare și ale cărei oase au fost descoperite în Noua Zeelandă; moa.

field

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. field)

1. platou în zona muntoasă a Scandinaviei, rest al peneplenei terțiare, modelat de gheață.

neopitec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néopithéque)

1. specie de maimuță fosilă de la începutul erei terțiare.

neotectonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. neotektonisch, /II/ Neotektonik)

1. adj. referitor la neotectonică.
2. s. f. totalitatea mișcărilor tectonice recente.
3. parte a geologiei care studiază mișcările de formare a scoarței tereste de la sfârșitul terțiarului și până în prezent.