Dictionar

tremurăcios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (tremura + -[ă]cios)

1. care tremură; tremurător.
2. care are variații de ton (din cauza unei emoții, a frigului etc.); tremurător.
 

amiostazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amyostasie, cf. grec. a „fără” + mys „mușchi” + stasis „reținere”)

1. (med.) afecțiune musculo-scheletică caracterizată prin tremurături musculare; tremur muscular.
 

blanc 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blanc)

1. spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite.
2. (inform.) zonă dintr-un suport de date care nu conține înregistrări.
3. pauză albă și tremurătoare care apare uneori în emisiunile tv.
 

fremisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frémissement)

1. (med.) senzație palpatorie cu caracter vibrator; agitație, tremurătură.
 

frison

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frisson)

1. senzație de frig însoțită de tremurături, înainte sau în timpul febrei.
 

intrepid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intrépide, lat. intrepidus)

1. care nu tremură, care rămâne ferm în fața pericolului; cutezător, curajos, brav.
2. (prin ext.) care stăruie în ceva, care nu se lasă abătut de neplăceri, de obstacole; tenace.
3. (var.) (înv.) întrepid.
4. (antonime) fricos, laș, timorat.
 

palpita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. palpiter, it. palpitare)

1. (despre inimă) a-și înteți ritmul bătăilor datorită unei emoții sau maladii; a zvâcni.
2. (despre oameni) a tremura (din cauza unei emoții), a fi foarte mișcat.
3. (fig.) a se manifesta puternic; a fremăta.