Dictionar

alia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. allier)

1. refl. a se uni printr-un tratat de alianță.
2. a se alătura unei idei.
3. a se înrudi prin căsătorie.
4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.
 

anizogon, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anisogone, lat. anisogonus)

1. (despre hibrizi) care prezintă carac-tere paterne combinate în măsură inegală.
 

aspermatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. aspermatisch)

1. (med.) lipsit de sămânță bărbătească (spermatozoizi).
2. (bot.) organism ~ = plantă ale cărei fructe nu conțin semințe.
 

biacid

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. biacide)

1. (corp) care posedă două funcții acide; diacid.
2. I. (despre acizi) cu două funcții acide.
3. II. orice acid dibazic.
 

bibazic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bibasique)

1. (despre acizi) care conține doi atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal; dibazic.
2. acid ~ = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal.
 

carosabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carrossable)

1. parte (a unui drum, a unei străzi) rezervată circulației vehiculelor.