întâietate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (întâi + -ătate)

1. însușirea de a fi primul; prioritate.
2. (expr.) a avea (sau a da) ~ = a avea (sau da) prioritate.

prioritate; întâietate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT prioritas
2. FR priorité
3. EN priority
4. DE Priorität; Vorrang; Vorrecht; Vorzug
5. RU приоритет; первенство
6. HU prioritás, elsőbbség

concurență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concurrence)

1. rivalitate între industriași sau comercianți pentru acapararea pieței, pentru obținerea unor profituri cât mai mari etc.
2. întrecere, luptă pentru întâietate.
3. (biol.) relație interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleași resurse de mediu.
4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.
5. punct de ~ = punct de intersecție a dreptelor concurente.

prefera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. préférer)

1. a alege între două sau mai multe posibilități, a da întâietate unei situații, unei persoane; a avea predilecție.
2. de ~t = preferabil.

prevala

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prévaloir, lat. praevalere)

1. intr. a avea întâietate, preponderență; a predomina.
2. refl. a se folosi, a face uz de ceva.

prima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. primer)

1. a avea întâietate, a fi pe primul plan.

primat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. primatus, fr. primat)

1. întâietate, primordialitate; superioritate.

primordialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. primordialité)

1. faptul de a fi primordial; întâietate, prioritate; superioritate.
2. stare, situație primordială pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau altceva.