OK
X
incomoda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. incommoder, lat. incommodare)
1.
a
deranja,
a
jena,
a
stingheri.
incomodant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incommodant)
1.
care
incomodează,
jenează,
supără.
incomodare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. incomoda)
1.
acțiunea
de
a
incomoda
și
rezultatul
ei.
2.
tulburare
a
liniștii
cuiva;
(rar)
incomoditate,
(înv.)
incomodație.
3.
supărare
a
cuiva;
(rar)
incomoditate.
4.
încurcare
a
cuiva.
ancombrant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. encombrant)
1.
(despre
obiecte)
care
încurcă
trecerea
printr-un
spațiu;
incomodant.
2.
(fig.;
despre
oameni)
plictisitor,
pisălog.
deranj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (deranja)
1.
dezordine,
neorânduială.
2.
(fig.)
tulburare
a
liniștii
cuiva;
incomodare.
deranja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déranger)
1.
tr.
a
pune
în
neorânduială;
a
face
dezordine.
2.
(fam.)
a-și
~
stomacul
=
a
face
indigestie.
3.
(fig.)
a
tulbura,
a
stingheri,
a
jena,
a
incomoda
(pe
cineva).
4.
tr.,
refl.
a
(se)
deregla,
a
(se)
defecta.
5.
refl.
a
se
osteni
pentru
cineva.
importuna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. importuner, it. importunare)
1.
a
plictisi;
a
stingheri,
a
deranja,
a
incomoda
pe
cineva.
incomoditate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. incommodité)
1.
stare
de
jenă,
de
disconfort
fizic
sau
moral,
cauzat
de
ceva
care
obosește,
care
enervează.
2.
lipsă
de
comoditate;
situație
incomodă;
caracter
incomod.
3.
(fig.)
situație
neplăcută.
4.
(antonim)
comoditate.
inoportunitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. inopportunité)
1.
însușirea
de
a
fi
inoportun;
lipsă
a
unei
oportunități;
neoportunitate.
2.
incomodare.
3.
deranjare.
4.
(anton.)
oportunitate.