OK
X
deregla
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dérégler)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
deranja
din
funcționarea
normală,
a
ieși,
a
face
să
iasă
din
regimul
normal;
a
(se)
defecta.
dereglaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. déréglage)
1.
acțiunea
de
a
(se)
deregla
și
rezultatul
ei;
dereglare.
2.
incident
mecanic
care
perturbă
buna
funcționare
a
unui
dispozitiv,
a
unui
mecanism.
3.
(fig.)
stare
de
dezechilibru,
de
tulburare.
4.
(antonime)
reglaj,
reglare.
dereglat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (deregla)
1.
care
nu
se
află
în
starea
sa
normală
de
funcționare,
de
sănătate
etc.
2.
(prin
ext.)
care
depășește
măsura;
imoderat.
3.
(antonim)
reglat.
atopomenoree
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (atop/ic/ + menoree)
1.
(med.)
ciclu
menstrual
dereglat
și
nespecific.
cronopatologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (crono- + patologie)
1.
capitol
nou
al
medicinei
care
studiază
dereglarea
proceselor
bioritmice
ale
organismului.
defect, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. defectus, germ. Defekt)
1.
adj.
care
s-a
defectat,
s-a
stricat.
2.
s.
n.
imperfecțiune,
lipsă,
cusur.
3.
deranjament,
dereglare
care
împiedică
funcționarea
unei
mașini,
a
unui
aparat,
mecanism
etc.
4.
dezavantaj,
inconvenient.
5.
(fiz.)
~
de
masă
=
diferența
dintre
suma
particulelor
constitutive
ale
unui
atom
și
masa
reală
a
acestuia.
deranja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déranger)
1.
tr.
a
pune
în
neorânduială;
a
face
dezordine.
2.
(fam.)
a-și
~
stomacul
=
a
face
indigestie.
3.
(fig.)
a
tulbura,
a
stingheri,
a
jena,
a
incomoda
(pe
cineva).
4.
tr.,
refl.
a
(se)
deregla,
a
(se)
defecta.
5.
refl.
a
se
osteni
pentru
cineva.
dereglaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. déréglage)
1.
acțiunea
de
a
(se)
deregla
și
rezultatul
ei;
dereglare.
2.
incident
mecanic
care
perturbă
buna
funcționare
a
unui
dispozitiv,
a
unui
mecanism.
3.
(fig.)
stare
de
dezechilibru,
de
tulburare.
4.
(antonime)
reglaj,
reglare.
distonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dystonie)
1.
dereglare
a
tonicității
țesuturilor
sau
a
tonusului
nervos.