Dictionar

menopauză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ménopause)

1. stare fiziologică specifică femeii, în general după vârsta de cincizeci de ani, constând în încetarea definitivă a activității ovariene și a menstruației; (prin metonimie) perioadă de viață care corespunde acestei stări; climacteriu la femei.
 

menopauzal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. menopausal)

1. despre sau legat de menopauză.
 

premenopauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préménopause)

1. ansamblu de tulburări care precedă menopauza.
 

climacteric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. climacteric)

1. referitor la climacteriu, perioada de viață în care fertilitatea și activitatea sexuală sunt în declin; (cu referire la femei) menopauzal.
 

climacteriu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Klimakterium, lat. climacterium)

1. (med.) fază în viața femeii (menopauză) sau a bărbatului (andropauză) când încetează funcția glandelor genitale.
2. (var.) climacterium.
 

estronă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. oestrone, œstrone)

1. (med.) principalul estrogen natural la femei după menopauză, secretat de ovar; foliculină.
 

menstruație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. menstruation)

1. scurgere de sânge periodică (lunară) pe cale vaginală, începând din epoca pubertății până la menopauză; menoree, menstre.
 

oligomenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. oligoménorrhée)

1. (med.) scăderea frecvenței și/sau abundenței menstruației înainte de menopauză, în unele boli endocrine etc.
2. (antonim) polimenoree.
 

postclimacteriu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (post- + climacteriu)

1. (med.) perioadă care urmează climacteriului; (la bărbați) postandropauză, (la femei) postmenopauză.