OK
X
pneu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pneu)
1.
partea
de
cauciuc
din
anvelopă
și
camera
cu
aer
a
unei
roți
de
vehicul.
ipneu
Parte de vorbire:
s.m. (înv.)
Etimologie: (tc. ibn ben „fiu”)
1.
slugă.
2.
(var.)
ibneu.
PNEUM(O)-, PNEUMAT(O)-, -pnee
Parte de vorbire:
afix
Etimologie: (fr. pneum/o/-, pneumat/o/-, -pnée, cf. gr. pneuma, -tos, pneumon, pnoia)
1.
„aer,
gaze,
respirație;
plămân”.
pneumă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., gr. pneuma)
1.
(la
stoici)
spiritul
divin
care
animă
lumea,
ordonând-o
și
dirijând-o.
pneumalergen
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pneumallergène)
1.
alergen
capabil
a
declanșa
reacții
alergice
la
nivelul
aparatului
respirator.
pneumartroză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pneumathrose)
1.
infiltrație
de
gaze
într-o
cavitate
articulară,
prin
traumatism
sau
efectuată
în
scopul
unei
explorări
radiografice.
pneumatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico)
1.
adj.
care
funcționează
cu
aer
comprimat.
2.
care
comprimă
aerul
sau
evacuează
aerul
comprimat.
3.
s.
f.
parte
a
fizicii
care
studiază
proprietățile
aerului
și
ale
gazelor.
acvaplanare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)
1.
derapaj
al
unui
automobil
ce
se
deplasează
cu
viteză,
provocat
de
existența
unei
pelicule
de
apă
între
șosea
și
pneuri.
aluminoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aluminose)
1.
pneumoconioză
provocată
de
inhalarea
pulberilor
fine
de
aluminiu.
antracosilicoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthracosilicose)
1.
pneumoconioză
provocată
de
inhalarea
pulberilor
de
cărbune
și
de
silice.
antracoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anthracose)
1.
pneumoconioză
datorată
inhalării
pulberii
de
cărbune.
apatitoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apatitose)
1.
pneumoconioză
provocată
prin
inhalarea
prafului
de
apatit.
azbestoză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. asbestose)
1.
pneumoconioză
provocată
de
inhalarea
particulelor
fine
de
azbest.