OK
X
anima
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. animer, lat. animare)
1.
tr.,
refl.
a
da
viață,
a
(se)
însufleți,
a
(se)
înviora.
animal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. animal)
1.
s.
n.
ființă
care
are
organe
de
simț,
de
mișcare,
sistem
nervos
etc.
2.
(fig.)
om
josnic,
stăpânit
de
instincte.
3.
adj.
de
animal,
propriu
animalelor.
animal gazdă
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
animal
hospitale
2.
FR
animal
hôte
3.
EN
host
animal
4.
DE
Wirtstier
5.
RU
животное-хозяин
6.
HU
gazdaállat
animalcul
Parte de vorbire:
s.m. (înv.)
Etimologie: (fr. animalcule)
1.
(biol.)
vietate
extrem
de
mică,
observabilă
numai
la
microscop;
animal
microscopic.
2.
~
spermatic
=
spermatozoid.
3.
(var.)
animalicul.
animalcular, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. animalcular)
1.
de,
referitor
la,
asemănător
cu
un
animalcul.
animalculism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. animalculisme)
1.
(biol.)
teorie
învechită
conform
căreia
embrionul
preexistă
în
spermatozoid,
ovulul
feminin
fiind
folosit
pentru
a-l
hrăni;
preformism.
2.
(var.)
animaliculism.
animalculist, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (fr. animalculiste)
1.
(adept)
al
animalculismului;
spermatist.
2.
s.m.
biolog
preformist
din
secolele
XVII-XVIII,
care
credea
că
în
spermatozoid
se
află,
miniaturizat,
viitorul
organism.
3.
(var.)
animaliculist.
abataj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1.
acțiunea
de
a
extrage
minereu
într-o
mină.
2.
loc
de
extragere
a
unui
minereu,
a
unei
roci
dintr-un
zăcământ;
operația
însăși.
3.
~
frontal
=
abataj
al
minereului
făcut
pe
un
front
foarte
lung
în
direcția
filonului.
4.
ciocan
de
~
=
instrument
acționat
cu
aer
comprimat,
cu
ajutorul
căruia
se
desprinde
cărbunele
în
straturile
cu
înclinație
mare.
5.
doborâre
a
arborilor
în
exploatările
forestiere.
6.
acțiunea
de
a
ucide
un
animal;
sacrificare
a
animalelor,
la
abator.
7.
(marinărie)
înclinare
a
unei
nave
spre
a
putea
fi
carenată;
carenaj.
abator
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abattoir)
1.
construcție
unde
se
sacrifică
animalele
destinate
consumului
populației.
2.
(fig.)
masacru.
abiotic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abiotique)
1.
care
se
opune
vieții;
care
este
lipsit
de
viață.
2.
califică
un
mediu
în
care
organismele
vii
nu
pot
trăi,
incompatibil
cu
viața.
3.
care
ține
de
abioză;
propriu
abiozei.
4.
factor
~
=
unul
dintre
cei
doi
factori
care
guvernează
distribuția
populațiilor
bentice
în
ocean
și
care
depinde
în
esență
de
mediul
în
care
evoluează
animalele
și
plantele.
acantofag, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acanthophage)
1.
(despre
animale)
care
se
hrănește
cu
spini.
acarioză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acariose)
1.
dermatoză
la
oameni
și
la
animale
(albine)
provocată
de
acarieni.
2.
(bot.)
umflare
patologică
a
mugurilor
cauzată
de
înțepăturile
unor
acarieni.
acefalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acéphalie)
1.
lipsă
a
capului
la
unele
animale
inferioare.
2.
monstruozitate,
lipsa
capului
sau
nedezvoltarea
regiunii
cefalice.