Dictionar

pneumă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. pneuma)

1. (la stoici) spiritul divin care animă lumea, ordonând-o și dirijând-o.
 

pneumalergen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pneumallergène)

1. alergen capabil a declanșa reacții alergice la nivelul aparatului respirator.
 

pneumartroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pneumathrose)

1. infiltrație de gaze într-o cavitate articulară, prin traumatism sau efectuată în scopul unei explorări radiografice.
 

pneumatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pneumatique, lat. pneumaticus, it. pneumatico)

1. adj. care funcționează cu aer comprimat.
2. care comprimă aerul sau evacuează aerul comprimat.
3. s. f. parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale gazelor.
 

PNEUMATO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. pneuma, -atos „suflu, răsuflare”)

1. „plămân, respirație”.
 

pneumatocel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pneumatocèle)

1. tumoare gazoasă intrapulmonară.
 

pneumatocist

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pneumatocyste)

1. veziculă plină cu aer care ușurează plutirea plantelor.
 

ciclonare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cyclonage)

1. operație de clasare pneumatică cu ajutorul cicloanelor.
 

compresor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compresseur)

1. adj. care comprimă.
2. s. n. mașină de forță, pneumatică, servind la comprimarea unui gaz.
3. utilaj rutier autopropulsat format dintr-un cilindru masiv și greu, pentru compactarea terasamentelor.
4. instrument chirurgical cu care se face o compresiune (4).
5. aparat electronic care saturează la nivel optim un semnal muzical.
 

dinghi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. dinghy)

1. ambarcație mică de sport cu rame și vele, putând folosi și un motor în afara bordului.
2. barcă pneumatică pentru salvarea echipajului avioanelor.
 

picon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. piccone)

1. piesă a unui ciocan pneumatic, tijă ascuțită la vârf, pentru despicarea, dislocarea sau sfărâmarea rocilor, zidurilor etc.
 

pneumatolit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pneumatolyte)

1. rocă magmatică formată prin pneumatoliză.
 

revolver

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. revolver, germ. Revolver)

1. armă de foc cu un butoiaș cilindric unde se țin cartușele, cu care se pot trage mai multe focuri fără a reîncărca.
2. ciocan pneumatic.
3. sistem-~ = dispozitiv care declanșează automat mișcările succesive ale unei piese de mașină.
4. strung-~ = strung universal la prelucrarea în serie a pieselor de formă complicată.