OK
X
ruină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ruine, lat. ruina)
1.
ceea
ce
a
rămas
dintr-o
construcție
dărăpănată.
2.
(fig.)
pierdere
a
averii;
distrugere,
dezastru.
ruina
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. ruiner, lat. ruinare)
1.
a
(se)
dărăpăna,
a
(se)
nărui,
a
(se)
surpa.
2.
(fig.)
a-și
pierde,
a
face
pe
cineva
să-și
piardă
averea;
a
sărăci.
3.
(fig.)
a(-și)
distruge
sănătatea.
pruină
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
pruina
2.
FR
pruine
3.
EN
pruinosity;
bloom;
hoar
4.
DE
Reif;
Tau;
Rauhreif
5.
RU
нaлет
6.
HU
dér,
hó,
harmat
pruină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. pruine)
1.
materie
ceroasă,
ca
un
praf,
care
acoperă
unele
frunze
sau
fructe,
elitrele
unor
coleoptere
etc.
asasinat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. assassinat, it. assassinato)
1.
acțiunea
de
a
asasina,
de
a
provoca
intenționat
moartea
cuiva;
omor
cu
premeditare.
2.
(fig.)
acțiune
profund
dăunătoare;
distrugere,
ruină
morală.
colaps 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. collapse)
1.
prăbușire
a
unei
construcții;
(p.
ext.)
prăbușire
(economică
etc.);
ruină,
faliment.
2.
(tehn.)
deformare,
spargere
a
pereților.
3.
dezlipire
internă
care
poate
surveni
în
timpul
uscării
lemnului.
4.
~
gravitațional
=
prăbușire
gravitațională.
decava
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. décaver)
1.
tr.,
refl.
(fam.)
a
pierde
sau
a
face
să-și
piardă
toți
banii,
a
(se)
ruina
(la
jocul
de
cărți).
degringoladă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dégringolade)
1.
prăbușire,
rostogolire.
2.
(fam.)
decădere,
ruinare
progresivă,
degradare.
delabra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. délabrer)
1.
a
(se)
deteriora,
a
(se)
ruina,
a
(se)
strica.
devasta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. dévaster, lat. devastare)
1.
a
pustii,
a
nimici;
a
distruge,
a
ruina.
2.
a
jefui,
a
prăda.