clănțău

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (clanță + -ău)

1. om care vorbește mult și adesea pe un ton impulsiv, agresiv.
2. (depr.) avocat prost.

taumaturg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thaumaturge)

1. cel care pretinde că poate face minuni.

taumaturgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thaumaturgie)

1. pretinsă putere de a face minuni; magie.

TAUR-, TAURO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. taur/o/-, cf. lat. taurus, gr. tauros)

1. „taur”.

taurin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. taurino, fr. taurin)

1. din familia taurului, care aparține taurinelor.
2. care evocă taurul prin aspectul său fizic.
3. referitor la jocurile care utilizează tauri (coridă).
4. (figurat) puternic (ca un taur).

taurină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. taurine)

1. acid organic prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă, în țesutul pulmonar și în mușchi.

actinobaciloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinobacillose)

1. boală, frecventă la taurine, asemănătoare actinomicozei, prin adenopatie și abcese.

aficionado

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., sp. aficionado)

1. amator de lupte cu tauri; (prin ext.) persoană care este pasionată de ceva.

afrikander

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. afrikander)

1. individ de origine albă olandeză din Africa de Sud, din buri.
2. rasă de taurine cu cocoașă, originară din Africa de Sud.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

asomator 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. assomeur)

1. cel care execută operația de asomare (într-un abator).
2. (fig.) ucigaș; bătăuș.

assize

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. assises)

1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran și vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.