link

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. link)

1. (inf.) adresă prin care se conectează fie modulele unui program, fie modulele hardware ale unei rețele de calcul.
2. (inf.) relație stabilită între informații astfel încât accesul la una să permită accesul rapid la alta; referință într-un hipertext; hiperlink, legătură.
3. (inf.) o referință, sub formă de fișier, la un fișier sau director.

hiperlink

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. hyperlink)

1. referință într-un sistem hipertext care permite trecerea automată de la un document consultat la un alt document.
2. (var.) hyperlink.

link-trainer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. link-trainer)

1. aparat folosit la antrenamentul piloților pentru zborul fără vizibilitate.

linkage

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. linkage)

1. (biol.) înlănțuire (strânsă) a genelor care se găsesc în același cromozom; grup de legătură.

links

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. links)

1. (sport) teren de golf.
2. (geol.) tip de colină nisipoasă.

concatenat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT concatenatus
2. FR enchainé
3. EN concatenate; connected; linked; together
4. DE zusammengekettet; kettenförmig gereiht
5. RU сцепленный; в цепочкaх
6. HU egymásba láncolt

hipermedia

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. hypermedia)

1. media în care informațiile pot fi de tip hiperlink, imagine, sunet sau video în același timp.
2. (var.) hypermedia.

hiperlink

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. hyperlink)

1. referință într-un sistem hipertext care permite trecerea automată de la un document consultat la un alt document.
2. (var.) hyperlink.

hipertext

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. hypertext)

1. (internet) document sau set de documente informatice care permit trecerea de la o informație la alta folosind un sistem de referințe numit hiperlinkuri.
2. (var.) hypertext.