OK
X
necunoaștere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (ne- + cunoaștere)
1.
faptul
de
a
nu
poseda
cunoștințe,
informații,
date
asupra
unui
subiect,
asupra
unei
probleme;
lipsă
de
cunoaștere;
neștiință.
agramatism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agrammatisme)
1.
necunoaștere
a
vorbirii
și
a
scrierii
corecte;
incultură,
ignoranță.
2.
pierdere
a
capacității
de
a
exprima
cuvintele.
hipercorectitudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. hypercorrection)
1.
greșeală
de
limbă
izvorâtă
din
necunoașterea
adevăratei
forme
a
etimonului
unui
cuvânt
de
către
vorbitor
și
din
teama
acestuia
de
a
nu
greși,
din
efortul
conștient
de
a
se
conforma
mecanic
normelor
limbii
literare;
hiperliterarizare.
incompetență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. incompétence)
1.
lipsă
de
competență;
lipsă
de
pregătire
în
exercitarea
unei
funcții;
necompetență.
2.
incapacitatea
unei
autorități
publice
de
a
efectua
un
act
juridic;
necompetență.
3.
(loc.
subst.)
(drept)
~
negativă
=
necunoașterea
de
către
o
instituție
a
drepturilor
sale,
pe
care
le
consideră
mai
puțin
extinse
decât
sunt.
4.
(antonim)
competență.
putativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. putatif, lat. putativus)
1.
(jur.)
presupus
a
avea
existență
legală.
2.
căsătorie
~ă
=
căsătorie
încheiată
de
bunăvoie,
dar
în
necunoașterea
unor
cauze
ce
împiedică
validitatea
ei.
tenebră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ténètres, lat. tenebrae)
1.
(pl.)
întunecime
profundă,
beznă,
întuneric;
obscuritate.
2.
(fig.)
necunoaștere,
ignoranță.
ASOMATO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (grec. asomatos „fără trup”)
1.
„necunoaștere
a
corpului,
lipsit
de
corp”.