Dictionar

Rezultate principale (Concurs,):

Concurs

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concours, lat. concursus)

1. examen pentru selecţionarea candidaţilor la admiterea într-o instituţie de învăţământ sau pentru a obţine un post, o bursă etc.

2. întrecere; competiţie sportivă.

3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuţie.

4. a-şi da ~ul (la ceva) = a colabora; ~ de împrejurări = conjunctură.


Rezultate secundare (Concurs,):

Abilita

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.

2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.


Agregat 2

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după fr. agrégé)

1. (în unele ţări) profesor ~ = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor.


Agregaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. agregare.

2. (în unele ţări) concurs pentru postul de profesor agregat.


Angrenaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engrenage)

1. mecanism, sistem de roţi dinţate care se angrenează unele în altele.

2. (fig.) înlănţuire, concurs de împrejurări strâns legate unele de altele.


Biatlon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biathlon, rus. biatlon)

1. concurs atletic combinat din două probe; probă sportivă constând din alergări pe schiuri pe o distanţă de 20 km şi trageri cu arma la ţintă.


Bob 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. bob/sleigh/)

1. sanie de metal foarte joasă şi îngustă, pentru două sau patru persoane, prevăzută în faţă cu două patine mobile, condusă cu ajutorul unui volan sau al unor „fise”, la concursuri pe pante special amenajate.

2. sport practicat cu această sanie; bobslei.