Dictionar

 

CHERAT(O)-, CHER(A)-, CERAT(O)-, -cer

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. kérat/o/-, cér/a/-, cerat/o/-, -cère, cf. gr. keras,-atos)

1. „corn, cornee; chitinos”.
 

cheratalgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. kératalgie)

1. (med.) afecțiune oftalmologică caracterizată printr-o durere a corneei.
 

cheratectazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kératectasie)

1. deplasare în afară a corneei.
 

cheratectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kératectomie)

1. excizie chirurgicală a unei porțiuni a corneei.
 

cheratină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kératine)

1. substanță proteică solidă din epidermă, unghii etc.
 

angiocheratom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiokératome)

1. dilatație vasculară însoțită de cheratoză.
 

angiocheratoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. angiokératose)

1. (med.) afecțiune caracterizată prin prezența angiocheratoamelor (de exemplu, boala Fabry).
 
 
 

cheratinizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. kératinisation)

1. infiltrare cu cheratină a unei mucoase sau a straturilor superficiale ale pielii.
 

cheratolitic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. kératolytique)

1. (substanță) care produce cheratoliza.
2. (agent terapeutic) care are proprietatea de a dizolva sau de a înmuia stratul cornos al epidermei.