Dictionar

moarte

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mors
2. FR mort
3. EN death
4. DE Tod
5. RU смерть
6. HU halál, haláleset
 

moartea ulmului; grafioza ulmului; „boala olandeză” a ulmului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Ophiostoma ulmi
2. FR „maladie hollandaise” de l’orme
3. EN dutch elm disease
4. DE Ulmenkrankheit
5. RU rоллaндскaя болезнь ильмовых
6. HU szil ofiosztómás hervadása, holland szilfavész
 

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
 

aboliționist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.
2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.
3. II. partizan al aboliționismului.
4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.
 

agonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agonie)

1. stare patologică foarte gravă a organis-mului, care precedă moartea.
2. (fig.) decădere, declin.
 

algor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. algor)

1. (med.) senzație de frig.
2. (med.) ~ mortis = procesul fizico-biologic de reducere a temperaturii corpului după moarte, până atinge temperatura mediului înconjurător.
 

asasinat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. assassinat, it. assassinato)

1. acțiunea de a asasina, de a provoca intenționat moartea cuiva; omor cu premeditare.
2. (fig.) acțiune profund dăunătoare; distrugere, ruină morală.
 

beatifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. beatificare, fr. béatifier)

1. a trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților.