acmee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acmé)

1. apogeu, punct culminant.
2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă.
3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie și ontogenie.

alpinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alpinisme)

1. sport în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile.

apogeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apogée, gr. apogaion)

1. punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui satelit natural sau artificial.
2. punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei situații etc.; culme.

briză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brise)

1. vânt periodic ușor, care suflă la țărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineața spre culmi; (p. ext.) adiere, boare.

capsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).
2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc.
3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc.
4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.
5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.

catastază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catastase)

1. (în tragedia antică) punctul culminant înaintea catastrofei.
2. (lingv.) impostație.