OK
X
monahal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. monacal)
1.
de
monah;
călugăresc.
monahism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. monachisme)
1.
starea,
viața
de
monah.
2.
instituția
călugăriei.
cenobitism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. cénobitisme)
1.
stare
de
cenobit;
viață
de
cenobit.
2.
formă
de
viață
monahală
comunitară.
congregație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. congrégation, lat. congregatio)
1.
(în
biserica
catolică)
ordin
monahal
2.
ramură
a
unui
asemenea
ordin.
3.
confrerie
din
clerici
și
laici,
în
scopul
intensificării
propagandei
religioase.
4.
adunare
de
prelați
pentru
examinarea
unor
anumite
chestiuni,
situații
etc.
5.
departament
al
curiei
papale,
condus
de
un
cardinal.
6.
ședință
de
studiu
la
un
conciliu;
(p.
ext.)
adunare
religioasă.
dominican, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dominicain)
1.
s.
m.
f.
călugăr(iță)
dintr-un
ordin
monahal
catolic
înființat
la
sfârșitul
sec.
XII
2.
adj.
referitor
la
acest
ordin.
esicasm
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. esicasmo)
1.
doctrină
mistică
monahală
care
propaga
descoperirea
sensibilă
a
divinității
cu
ajutorul
anumitor
tehnici
fiziologice
și
mintale
de
concentrare.
filocalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. philocalie)
1.
culegere
din
scrierile
pustnicilor,
monahilor,
clericilor
ortodocși.
ioanit
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (germ. Johannit)
1.
s.m.
membru
al
unui
ordin
monaho-cavaleresc
fondat
în
Palestina
la
începutul
sec.
XII.
2.
adj.
care
aparține
ioaniților,
referitor
la
ioaniți.