Dictionar

contabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. contabilità, fr. comptabilité)

1. știință care studiază evidența contabilă.
2. determinarea detaliată a cheltuielilor și încasărilor de debite și credite.
3. totalitatea operațiilor de înregistrare a mișcării fondurilor și materialelor unei instituții sau întreprinderi; evidență contabilă.
4. serviciul responsabil cu întocmirea conturilor; secție, birou într-o unitate economică unde se face evidența contabilă.
5. (prin ext.) determinarea detaliată a lucrurilor care nu sunt evaluate în bani; numărătoare exactă.
6. (var.) comptabilitate.
 

eră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ére, lat. aera)

1. perioadă istorică marcată de un eveniment deosebit, de la care se începe numărătoarea anilor.
2. epocă de la care începe o nouă ordine a lucrurilor.
3. (geol.) fiecare dintre marile diviziuni ale istoriei Pământului.
 

statistic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. statistique, germ. statistisch, /II/ Statistik)

1. adj. referitor la statistică.
2. s. f. ramură a matematicilor aplicate ale cărei principii decurg din teoria probabilităților și care se ocupă cu gruparea metodică și cu studiul seriilor de fapte sau date numerice.
3. ansamblu de date numerice referitoare la o categorie de fapte.
4. reprezentare grafică a situației reale sau probabile a unui ansamblu de elemente.
5. numărătoare, socoteală, recensământ.
6. (fiz.) teorie care descrie comportarea de ansamblu a unui sistem din numeroase particule.
 

votometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. votometer)

1. mașină pentru numărătoarea automată a buletinelor de vot.
 

ARITMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. arithmos „număr”)

1. „număr, cifră, numărătoare, calcul”.