plăcere
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (plăcea)
Etimologie: (plăcea)
1. stare afectivă plăcută, de durată, care rezultă din satisfacerea unei nevoi, a unei dorințe sau a realizării unei activități pline de satisfacții.
2. (antonime) neplăcere, repulsie.