adventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adventif)

1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.

ambrozian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ambrosien)

1. care aparține sf. Ambrozie, ritului sau cântului liturgic care îi sunt atribuite.

anacreontic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anacréontique)

1. (despre stil) lejer, grațios prin forme strălucite, dar superficiale.
2. vers ~ = tip de vers (iambic, dimetru) caracteristic odelor atribuite lui Anacreon.

angiocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. angiocarpe)

1. (bot.) cu fructele învăluite și ascunse de un organ; cu fructe acoperite.

antifilm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + film)

1. film lucrat după alte reguli decât cele obișnuite.

antiinducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anti-induction)

1. (telec.) eliminare, reducere a efectelor inductive perturbatoare dintre circuite paralele.