inuzitat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inusité)

1. care nu se folosește; neobișnuit; neuzitat.

mesaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. message)

1. informație, comunicare; știre, veste.
2. comunicare telefonică la biroul poștal, care este transmisă destinatarului pe cale poștală.
3. comunicare oficială adresată de șeful statului către armată, către popor etc.
4. formă de comunicare larg uzitată la nivelul șefilor de state și de guverne, prin care se exprimă puncte de vedere sau propuneri privind soluționarea unor probleme importante și de actualitate ale relațiilor internaționale.
5. încărcătura de idei și de sentimente, de semnificații și de atitudini a unei opere de artă.
6. ~ genetic = cantitatea de informații din moleculele acidului ribonucleic ale unui organism.
7. (cib.) lot de informații formând un tot inteligibil sau exploatabil și transmis deodată.

obtuzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obtusion)

1. bradipsihie caracterizată prin scăderea proceselor de gândire, parafazii și lentoare în înțelegerea întrebărilor și formularea răspunsurilor; obtuzitate.

supleant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. suplléant)

1. s. m. f., adj. suplinitor.
2. adj. membru ~ = membru al unui organ de partid sau de stat care exercită atribuțiile titularului în lipsa lui, având drept de vot consultativ (azi neuzitat).
3. s. m. (în trecut) judecător care deținea prima treaptă ierarhică în magistratură.

obtuziune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. obtusion)

1. caracterul unei persoane sau a unei minți obtuze; obtuzitate.